O viata in pastel

Am iertat greseli aproape de neiertat, am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit oameni de neuitat. Am actionat din impuls, am fost dezamagita d eoameni pe care ii credeam incapabili sa ma dezamageasca, dar am dezamagit si eu oameni. Am ras cand nu trebuia. Mi-am facut prieteni vesnici. Am iubit si am raspuns iubirii, dar am fost si refuzata. Am fost iubita si nu am stiut sa iubesc. Am strigat si am sarit de fericire, am trait pentru dragoste si am facut promisiuni, dar mi-am frant inima de atatea ori...! Am plans ascultand muzica sau privind fotografii. Am telefonat doar pentru a auzi in glas, m-am indragostit de un suras. Am crezut ca mor de atata nostalgie.Mi-a fost frica sa pierd un om deosebit (pe care in final l-am si pierdut). Dar am supravietuit. Si traiesc inca! Nu imi irosesc viata. Este abia inceput de drum. Nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti. Traieste! Ceea ce este cu adevarat bine, este de a te lupta cu convingere, de a-ti imbratisa viata si a trai cu pasiune, de a pierde cu demnitate si a invinge cu indrazneala pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna PREA MULT pentru a fi considerata insignifianta.